Dacă nu sunt eu stăpânul propriului timp atunci îmseamnă că trăiesc degeaba.
În circumstanţele actuale omul se crede permanent victima timpului, este mult prea mult pasiv în faţa unei acţiuni juste. De fapt, pasiv în faţa oricarei acţiuni.
Extrapolează tu această pasivitate să vezi ce imagine îngrozitoare capeţi.
Am să te rog ca data viitoare când alegi să îţi expui părerea, să renunţi la prejudecăţi pentru a putea păstra o rigurozitate ridicată. Altfel, e preferabil să nu spui nimic.
“You name it, you tame it.”
Nu este sclavul nostru, asta daca nu-ti consideri viata o sclavie.
Timpul = viata
Ai înţeles greşit, ca de obicei.
Fii tu, dacă tot vrei, sclavul Timpului/Vieţii.
La noi funcţionează invers, eu sunt stăpânul timpului de care am parte!
E gresit sa generalizezi (“ca de obicei”).
Si nu cred ca te poti considera “stapan” pe ceva ce nu e al tau 🙂
O zi faina!
Dacă nu sunt eu stăpânul propriului timp atunci îmseamnă că trăiesc degeaba.
În circumstanţele actuale omul se crede permanent victima timpului, este mult prea mult pasiv în faţa unei acţiuni juste. De fapt, pasiv în faţa oricarei acţiuni.
Extrapolează tu această pasivitate să vezi ce imagine îngrozitoare capeţi.
Am să te rog ca data viitoare când alegi să îţi expui părerea, să renunţi la prejudecăţi pentru a putea păstra o rigurozitate ridicată. Altfel, e preferabil să nu spui nimic.