Între supravieţuitorii unui război, nu se aleg învinşi sau învingători. Ca şi supravieţuitori, toţi au învăţat lecţia luptei. Nu a luptei cu Viaţa, ci a luptei pentru Viaţă. La fel şi în războiul interior, în lupta cu sine. Nu cu noi înşine avem de luptat, ci pentru noi înşine. Pentru sufletul nostru. Întreg.
Liniştea este atunci când, în loc să-ţi auzi gândurile urlând, îţi auzi inima bătând, şi Sufletul respirând.
Observ cu o oarecare tristețe cum am redus noi, oamenii, iubirea unei mame la nivelul unui instinct. Acum îi spunem “instinct matern”. Așa încercăm noi să explicăm comportamentul femeilor care devin mame, instinctual. Bleach! Eliminăm toate patimile pe care le lasă în urma sa o mamă, dăruindu-se pe sine, și le punem pe seama unui […]
Cred că una dintre deformările societății actuale constă în faptul că oamenii preferă să întâlnească răspunsuri, mai degrabă decât să caute răspunsuri. Cred că răspunsul se află mai degrabă la capătul unei călătorii, nu la capătul unei întrebări.
Arta nu se adresează înțelegerii de care este capabilă mintea, mai degrabă, arta se adresează potențialului care zace în Minte.
Nu trebuie să ții pe nimeni captiv într-un gând trist. Dacă te surprinzi făcând asta, croiește-ți imediat un gând fericit. Acolo, în gândul fericit, îi vei putea găzdui, și nu închide, pe oamenii din mintea ta.
Nu-ți acoperi gândurile în cuvinte, mai degrabă hrănește-ți cuvintele cu Gânduri. Gândurile pot viețui în minte, însă ele trebuie născute în inimă.
De ce oare, o picătură de apă lăsată într-o relativă imponderabilitate va tinde mereu către forma sferică? De ce va merge lumina mereu pe drumul optim? De ce alege vegetația să doarmă în timpul iernii ? O bună parte dintre noi, am avut șansa de a primi răspunsuri pentru aceste întrebări – și pentru multe altele – […]
Nici zâmbetele, nici bucuria, nici tristețea, nici speranțele, nici îngrijorările, nimic din toate astea nu-ți rămân în urmă. În urma ta rămân doar faptele. Astfel: Nu lași în urmă un zâmbet, decât dacă l-ai desenat pe fața celor din jur. Zâmbetul se trasnformă astfel într-un act, într-o faptă. Nu lași în urmă bucuria, decât dacă […]
Îngrijorarea se anulează prin simplul act al darului. Trebuie să dăruiești grija. Astfel, “Sunt îngrijorat(ă) pentru tine!” trebuie să se transforme în: “Am grijă de tine.”