Posibil sa privesti din perspectiva asta daca vezi partea goala a paharului, si nu stii sa te bucuri alaturi de cei care au succes cand tu esti in necaz.
Sunt de acord ca platim in viata toate greselile facute, dar nju cred ca are vreo legatura cu ironia…
Eu cred ca ironia este foarte bine punctata in acest caz; nu e vorba de ironia dedicata prin canalul om-catre-om. E pur si simplu ironia caderii in aceeasi rutina, si tot aceeasi rutina, diferenta constand la nivelul la care te afli.
“viata in sine are un mecanism ce se asigura ca iti primesti lectia pentru fiecare greseala” – asta pentru ca tot ceea ce ni se intampla in viata, in masura in care nu sunt intervenii metafizice, noi suntem de vina pentru tot. Referindu-ne la ideea de mecanismul vietii de a te pedepsi pentru fiecare greseala, acest lucru nu se intampla in acelasi context-domeniu; poti gresi intr-o situatie, intr-un domeniu al vietii- emotional, profesional, social-iar lectia/pedeapsa sa apara in total alt loc.
Echilibrul absolut al vietii, poate surveni si aici, dar luandu-l ca alt subiect, poate fi definit ca cel care daca iti ofera un lucru bun il echivaleaza mai tarziu printr-altul rau, mentinand balanta egala. Dulce ironie..
Intrebarea ramane, ce inseamna a incarunti? (cu o mica greseala in textul original de sus) – inseamna un punct final, o satiere a ceva ? care e punctul final daca te rostogolesti din stagnare in stagnare, rutina in rutina oricat de mult ai munci?
A deveni mai intelept din pacate este o notiune abstracta, generala. De unde stii cand ai devenit intelept? sau mai bine spus ajunge la paroxism? si daca ironia are un top, o finalitate ca sa o opresti nu trebuie sa atungi la finalitatea instrumentului cu care lupti?
Ma urmareste o intrebare- care este scopul vietii mele(asta in masura in care este ceva de la capatul tunelului indepartat-ceva absolut si totodata in masura in care am aflat ca scopul de a desavarsi perfectiunea la care toti aspiram este imposibil)?
Rimează, dar nu tot ce sună bine e şi adevărat. Think again about the meaning of life…
Have a nice day!
Pe langa constiinta ce te mustra, viata in sine are un mecanism ce se asigura ca iti primesti lectia pentru fiecare gresala.
Acest mecanism este FOARTE ironic, probabil voi reveni cu un exemplu personal, iar daca tu stai sa te gandesti vei gasi destule si in cazul tau.
Posibil sa privesti din perspectiva asta daca vezi partea goala a paharului, si nu stii sa te bucuri alaturi de cei care au succes cand tu esti in necaz.
Sunt de acord ca platim in viata toate greselile facute, dar nju cred ca are vreo legatura cu ironia…
Eu cred ca ironia este foarte bine punctata in acest caz; nu e vorba de ironia dedicata prin canalul om-catre-om. E pur si simplu ironia caderii in aceeasi rutina, si tot aceeasi rutina, diferenta constand la nivelul la care te afli.
“viata in sine are un mecanism ce se asigura ca iti primesti lectia pentru fiecare greseala” – asta pentru ca tot ceea ce ni se intampla in viata, in masura in care nu sunt intervenii metafizice, noi suntem de vina pentru tot. Referindu-ne la ideea de mecanismul vietii de a te pedepsi pentru fiecare greseala, acest lucru nu se intampla in acelasi context-domeniu; poti gresi intr-o situatie, intr-un domeniu al vietii- emotional, profesional, social-iar lectia/pedeapsa sa apara in total alt loc.
Echilibrul absolut al vietii, poate surveni si aici, dar luandu-l ca alt subiect, poate fi definit ca cel care daca iti ofera un lucru bun il echivaleaza mai tarziu printr-altul rau, mentinand balanta egala. Dulce ironie..
Intrebarea ramane, ce inseamna a incarunti? (cu o mica greseala in textul original de sus) – inseamna un punct final, o satiere a ceva ? care e punctul final daca te rostogolesti din stagnare in stagnare, rutina in rutina oricat de mult ai munci?
@Maia: Rezonez cu ce spui.
A incarunti=a deveni mai intepelpt. Trebuie sa devii mai intelept pentru a opri ironia.
p.s. Da, stiu despre greseala, dar prefer sa ramana insemnata.
A deveni mai intelept din pacate este o notiune abstracta, generala. De unde stii cand ai devenit intelept? sau mai bine spus ajunge la paroxism? si daca ironia are un top, o finalitate ca sa o opresti nu trebuie sa atungi la finalitatea instrumentului cu care lupti?
Ma urmareste o intrebare- care este scopul vietii mele(asta in masura in care este ceva de la capatul tunelului indepartat-ceva absolut si totodata in masura in care am aflat ca scopul de a desavarsi perfectiunea la care toti aspiram este imposibil)?
Care este scopul vietii tale ioanpopovici?
Eu vreau sa devin un om.
Sa nu ajung sa aud vre-odata in urma mea expresia “uite-l si pe asta, a incaruntit degeaba”.