Intamplare, soarta si sincronicitate
by ioanpopovici
Sub aripa zilelor cuvantului scriam despre holism , despre cum toate ‘componentele ‘ universului sunt interconectate.
Imi place sa cred in aceasta idee.
Am sa povestesc in continuare doua intamplari la care tentaculele memoriei mele pot ajunge:
Mergeam intr-o dimineata racoroasa de vara pe malul Crisului Repede in Oradea spre statia de autobus, si brusc mi-a aparut in minte imaginea unei cunostinte(neintalnite de 2 ani). Dupa ce am urcat in autobus, am iesit din oras, priveam pe fereastra si am recunoscut in trafic masina respectivei persoane si persoana la volan.
Asta nu e tot, am avut aceeasi destinatie, ne-am intalnit si am vorbit. A prins foarte bine revederea.
Cea de-a doua intamplare a fost foarte intens traita. In timp ce ma indreptam spre o intalnire cu o parte din colegii mei, la vre-o 10 minute de destinatie(care era o oarecare sala), in minte s-a format imaginea exacta a momentului in care intru eu pe usa si un coleg anume(din cei 10) ma cauta la telefon(care suna exact cand deschid usa). Peste 10 minute cand ajungeam, se intampla intocmai ca in capul meu.Ba chiar si expresiile fetelor erau identice Am trait atat de intens momentul incat a trebuit sa ma asez.
Acest gen de intamplari poarta numele de sincronicitati. Se intampla fiecaruia dintre noi, fara exceptie.
Au fost oameni care au incercat sa demonstreze probabilistic cum ca acest gen de intamplari sunt perfect explicabile. Eu am parte de educatie tehnica in desfasurare si nu ma pot lasa pacalit de asemena demonstratii. Daca le-as considera valide as fi castigat la lotto 6/49 acum multa vreme 😉 .
Asemena intamplari imi sculpteaza insa imaginea sortii. Mi-e frica sa ma gandesc la soarta, si totusi mi-e frica sa iau o decizie. Oare se ia decizia pentru mine?
Recomand cu mult entuziasm si multa caldura cartea “Sincronicitate” (autori: Allan Combs si Mark Holland). Are lucruri mai interesante de spus despre acest subiect decat mine. Abordarile principale ale subiectului sunt 2, cea stiintifica si cea mitica.
P.S. fotografia articolului a fost facuta de mine in tren, iar cei doi nu se cunosteau, fata s-a asezat acolo pentru ca era singurul loc disponibil, a adormit odata cu strainul (oare visau la fel?)
E foarte “vorbareata” poza asta. Spune prea multe.
Legat de subiect, eu am visat ca am cunoscut o persoana intr-un loc anume, pe care nu il frecventam. Peste 5 ani (!!!) s-a intamplat ca ma gaseam in acel loc, pe care nici de atunci incoace nu l-am mai frecventat, si am intalnit exact persoana respectiva, am facut cunostinta exact in contextul in care am visat. Inca nu imi vine a crede.
Ma bucur ca mai gaseste cineva un mesaj oarecare in fotografie. Multumesc.
Cat despre intamplare, sa speram ca si restul viatii se va dovedi la fel de interesanta in trairi ca si intamplarea.
🙂