Între supravieţuitorii unui război, nu se aleg învinşi sau învingători. Ca şi supravieţuitori, toţi au învăţat lecţia luptei. Nu a luptei cu Viaţa, ci a luptei pentru Viaţă. La fel şi în războiul interior, în lupta cu sine. Nu cu noi înşine avem de luptat, ci pentru noi înşine. Pentru sufletul nostru. Întreg.
Înțelepții spun că: “Sunt două feluri de suferințe pe lume: cele cauzate de prea multă viață, și cele cauzate de prea puțină.” Așadar, dacă ai parte de multă viață, ai grijă să o dăruiești celor din jur, iar dacă ai parte de puțină, primește-o de la cei care ți-o dăruiesc.
Viața este formată din două feluri de trăiri: trăirile alături de ceilalți, și trăirile alături de sine. O virtute nu este cu adevărat prezentă în viața ta, decât dacă o regăsești în toate trăirile. Și nu uita că prin trăirile alături de ceilalți, ai puterea de a le construi o parte din viață!
N-avea nici o grijă, căci toate excesele pe care le faci, vor fi transformate de către Viață în oribile și neînchipuite piedici pe inevitabilul tău drum înspre Echilibru.
Toate metricile sociale au ca şi obiect planul concret(spaţiu-timp), dar viaţa este doar o proiecţie a existenţei în acest plan.
Prietenia este popasul pe care îl faci în călătoria ta prin sufletul celorlalţi oameni. Prietenii sunt cei cărora reuşeşti să le deschizi uşa încuiată.
Dacă până acum te-ai bucurat măcar odată de frumos, atunci viaţa ta are o consecinţă. Dacă ar fi să o iei de la început, te-ai bucura din nou ? Da, acesta este copăcelul meu:
Dacă timpul este un instrument muzical, atunci cum sună viaţa ? Ştii să cânţi ?