Cuibul de om
by ioanpopovici
Azi am făcut curăţenie generală în suflet.
Am vizitat încăperi foarte vechi, unele dintre ele dăinuiesc probabil de pe vremea celuilalt locuitor carnal. Ce vremuri…
Încăperea cu formă de inimă a fost descuiată (deşi îmi amintesc că am încuiat-o data trecută), uşa era deschisă în larg, aşa că am intrat.
Totul era nemişcat, aşa cum a ramas la ultima vizită.
Pe pat am găsit un cuib neobişnuit, un cuib de om.
Este al tău? Ţi-ai făcut cuib în sufletul meu? Să încui uşa?