Şoapta din zâmbet
by ioanpopovici
O abordare diferită pentru celelalte zile ale cuvântului
În timp ce conştiinţa singură atenua toate zgomotele din jurul meu astfel încât eu să-mi aud propria respiraţie, în momentul de agonie ce semăna izbitor de mult cu un deşert fierbinte şi întunecat, priveam prin ochii de sânge un chip de femeie frumoasă pe care pur şi simplu ştiam că o cunosc dintotdeauna. Durerea de cap ce mi se părea eternă, generată de căutarea ei zadarnică printre amintiri s-a stins abia atunci când mi-a şoptit printr-un zâmbet: “ne vedem mai târziu”, atunci am aflat cum arată zâmbetul Vieţii.
Cuvântul de azi a fost: “viaţa”.