Exercitiu mincinos
by ioanpopovici
Când eram copil mic(da, şi mai mic) mă gândeam cum ar fi să mă trezesc înconjurat de oameni care nu vorbesc aceeaşi limbă ca şi mine,care au crescut în altă cultură decât mine, cu care nu există aparent nici o modalitate de a comunica.
Nu puteam să accept acest lucru. Atunci, ca şi acum, credeam că trebuie să ne putem înţelege, ştiam că limbajul este doar o unealtă, care bineînţeles ca oricare alta, este imperfectă. O unealtă imperfectă pe care o folosim toţi oamenii pentru a interacţiona unii cu alţii. Putem oare folosi o unealtă imperfectă pentru a creea o interacţiune perfectă ?
A trecut mult timp de atunci, iar acum nu mult timp, primesc de la bunul meu prieten, nişte cărţi (în format electronic din păcate) scrise de “Dr. Paul Ekman“.(Da, au legătură cu subiectul.) Vă laş pe voi să exploraţi linkul să descoperiţi despre ce exact este vorba.
Vă invit deasemeni să faceţi un exerciţiu de imaginaţie relativ la minciună, cum ar fi oare dacă aş putea să depistez fiecare minciună pe care o spun toţi cei din jurul meu ?
Ar fi atat de dureros incat cred ca in scurt timp as muri literalmente de depresie.
In plus, refuz sa imi inchipui acest exercitiu; numai ideea de a-i vedea pe cei pe care-i iubesc depistandu-mi toate “omisiunile” ma face sa ma rusinez.