Despre recunoştinţă
by ioanpopovici
Nu cred că sunt în stare să abordez subiectul recunoştinţei şi să pretind că i-am tratat toate aspectele. Tocmai din această cauză voi încerca să abordez doar recunoştinţa pe care o putem manivesta faţă de oamenii care ne fac parte din viaţă: prieteni, amici, cunoscuţi, colegi, rude, etc.
Cred foarte mult că interacţiunile pe care le ai cu oamenii din jur contribuie la devenirea ta.
Cred că ceea ce eşti ACUM(indiferent de ceea ce crezi tu că eşti) nu trebuie să te sperie, doar, eventual să te motiveze să mergi mai departe pe drumul către destinaţia de OM.
Cred că oamenilor pe care-i întâlneşti, oamenilor ce te ajută în deplasarea ta, sau celora care îţi pun piedică, lor trebuie să le fii recunoscător. Dacă acţiunile lor faţă de tine erau diferite, erai în altă parte.
Niciodată nu trebuie să pui piedică altcuiva în drumul său.
Sper să reuşesc să ofer recunoştinţa cuvenită tuturor, sper.
Mult succes şi ţie, prietene cititor.
Si eu sper la recunostinta, insa viata aceasta mult prea rapida arde multe lucruri care noua ni se par firesti.
mie îmi place să fac un lucru şi celălalt să vadă că am vrut binele lui. nu să-mi fie recunoscător cu ceva, ci să se respecte mai departe cum l-am respectat eu când l-am ajutat.
pe de altă parte, am grijă să fiu recunoscătoare pentru ceea ce mi s-a făcut frumos. nu de alta, dar ador să dau cadouri – aşa că mi se pare mereu că cineva îmi vrea binele şi-i vreau şi eu binele.
e frumos să fii ca mine – tot dai şi eşti recunoscător că ceilalţi primesc. sunt curioasă câţi vor încerca asta.
E de bine .