Linişte, lumină şi iubire
by ioanpopovici
I. Cautând în muzică energia internă care să mă elibereze din cuşca unei existenţe impuse, am regăsit în linişte elementul indispensabil fericirii.
Muzica nu va ieşi niciodată dincolo de gratiile cuştii.
Liniştea trebuie să fie creaţia muzicală a Divinităţii ce ne-a impus existenţa.
II. Încercând să pictez imaginea cheii care să mă elibereze din cuşca unei existenţe impuse, am regăsit în lumină elementul indispensabil fericirii.
Imaginea pictată nu se va vedea niciodată dincolo de gratiile cuştii.
Lumina trebuie să fie creaţia Divinităţii ce ne-a impus existenţa.
I+II. Am reuşit să deschid o poartă a cuştii, am dat apoi de un labirint. Căutând in raţiune soluţia labirintului am regăsit in rătacire elementul indispensabil iubirii.
Raţiunea nu va ieşi niciodată dincolo de porţile cuştii.
Iubirea trebuie să fie raţiunea Divinităţii ce ne-a impus existenţa.
Extraordinara postarea! Felicitari!
Multumesc frumos.
Incredibil.
Mai multumesc odata.
Silogism simplu, dar complex… ma bucur ca mai exista oameni care chiar mai gandesc ca tine. Cu fiecare postare imi pui in functiune rotitele mintii si sufletului. 🙂
Bucurie 🙂