Bătrânul din gară

by ioanpopovici

Într-o dimineaţă în care tremuram din cauza oboselii şi a cofeinei ce provenea dintr-o cafea de proastă calitate, într-o dimineaţă în care stăteam într-o gară aşteptând trenul în care nu voiam să mă urc, în timp ce-mi era sculptat în faţă zilnicul rid, l-am văzut pe el:
opera desăvârşită a sculptorului suprem, plimbându-se dimineaţa prin gară.

Avea asupra chipului de lut nenumărate lovituri brutale, făcute în momente de maximă furie si mimimă milă.
Chipul de lut era frumos pentru că a reuşit să le primească pe toate fără să plângă, fără să devină pulbere acră.

Cuvântul de azi a fost: simplitate.